De Boboteaza la un bloc de langa Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Constanța.
Conform legilor lui Murphy, preotul vine cu boboteaza NUMAI când ţi-au explodat bagajele în toata casa. Îi deschizi sau nu?
Chiar de Boboteză, mă plimbam prin Oraşul Vechi din Constanţa, când am trecut pe lângă acest anunţ pus la intrarea într-un bloc. M-am întors din drum zâmbind. „Uite, Lăcră, că sunt şi oameni pregătiţi ORICÂND să aştepte CU BOBOTEAZA şi, mai mult, nu se eschivează ca alţii!”
Nu ştiu alţii cum sunt, ca să încep aşa, dar la mine mai mereu este o …situaţie când vine preotul cu Boboteaza şi nu prea deschid uşa. Fi-miu are întrebarea pregătită când aude cântarea pe holul blocului: „Mom, deschidem sau nu?” În general, în preajma Bobotezei eu abia mă adun acasă de pe drumurile patriei. Aşa se face, că acum un an sau doi, abia ce intraserăm în casă cu bagajele claie peste grămadă (nu ştiu cum vă întoarceţii voi de pe la rude, dar eu mereu am jdemii de bagaje), iar fi-miu a zis că trebuie neapărat să coboare la non-stop să îşi cumpere ceva. La un moment dat, crezând că fi-miu vrea să îmi demoleze uşa cu bubuielile, am deschis repede uşa fără să mă uit pe vizor 😀 …..
Am încercat să închid repede gura căscată, căci uşa era tardiv, mi-am cerut iertare că am toată casa cu bagaje desfăcute, dar preotul m-a „încurajat” spunându-mi că aşa e la toţi. Întrebându-mă dacă poate să intre (ha,ha, asta mi-a amintit de vampirii din True Blood care ziceau că nu pot intra în casele muritorilor decât dacă sunt invitaţi), a intrat fără ca eu să mai apuc să răspund, aşa că nu puteam spune decat „DA, desigur.”
După ce a aghesmuit, s-a străfulgerat din casă, recomandându-mi … să vin la biserică. 😀
M-am simtit miiiiinunat. N-a cerut bani, dar am apucat să îi dau unuia din băieţi vreo 7-8 lei cât aveam pe scăunelul de la uşă… Am scăpat ieftin şi cu casa „aghesmuită”.
Anul ăsta, în schimb, mi-am bătut orice record personal de schimbat cămaşa de noapte: în (probabil!) 2 secunde pentru că soră-mea deja îi deschisese uşa. Nu am apucat să închid laptopul, aşa că după plecarea lui mi-a fost frică să mă ating de el la câtă agheasmă era pe el.
Asta e! Cu toţii suntem puţin defazaţi de sărbători. Îmi amintesc de un prieten care nu se dezmeticise bine de la atâtea sarmale şi care i-a spus Sănătate! preotului când acesta l-a îndemnat să pupe icoana.
Numai de bine despre Bobotează şi stropirea din ajun cu agheasmă a credincioșilor, a caselor şi a lucrurilor lor pentru a fi binecuvântate .
Dar …. Simt că această tradiţie a devenit un obicei în care noi suntem pe bandă rulantă, care nu mai transmite nimic. Părem nişte oi date la uşă care aşteaptă să pupe icoana, să primească măturoiul de busuioc în cap şi apoi să se roage să nu se strice tablourile de pe pereţi şi să mai meargă laptopurile şi televizoarele. Probabil aşa e la noi ăştia care stăm la bloc.
.
.
Probabil am eu nevoie de mai mult de 5 secunde (cât durează piruetele preotului) pentru a mă conecta la moment.
