EDUCAȚIA 4.0,
Foto credit: Daniel Tolea, paparatzi.ro
– Vă invit să împărtășim povești despre educaţie, poveşti de trezit adulții, şi-a început discursul Daniela Palade Teodorescu, moderatorul conferinţei Educaţia 4.0
– Începe bine, mi-am spus în gând, pentru că poveştile îmi plac, mai ales cele adevărate, care ne arată feţe ale realităţii, ale trecutului şi prezentului şi ne pot da o perspectivă despre viitor sau cel puţin ne pun un semn de întrebare la care avem nevoie să ne răspundem.
Pasionată fiind de domeniul educaţiei şi formării şi preocupată de lipsa atenţiei copiilor şi tinerilor şi impactul tehnologiei în viaţa lor şi a noastră, adesea spun: „Un lucru e clar: nu putem ignora tehnologia şi atracţia uriaşă a copiilor şi tinerilor spre tehnologia digitală”. Pentru a îmi răspunde la unele întrebări şi pentru a împărtăşi cu voi despre mentalităţile, percepțiile, atitudinile şi pilonii în educaţie am participat pe 20 septembrie la conferinţa “EDUCAŢIA 4.0 – Revoluţia transformării noastre ca societate. De unde începem?”, conferiinţă organizată de Revista CARIERE.
– Întotdeauna e nevoie de educaţie, iar educaţia e un medicament ce trebuie îndulcit cu puţin zahăr, şi-a încheiat discursul Daniela Palade Teodorescu, invitând-o pe Oana Moraru, binecunoscut consilier şcolar şi nu numai, o voce puternică în sistemul educaţional românesc.
Pentru a răspunde întrebării conferinţei, „de unde începem revoluţia transformării noastre ca societate”, a opinat că ar trebui să începem de la verbele gândirii pentru a dezvolta memoria procedurală la copii, pentru că lor le place să facă hărţi mintale, în paşi. Trebuie activate toate verbele gândirii de la grădiniţă (a observa, a recunoaste, a planifica, a compara, a descrie, a justifica, a critica, a povesti, a clasifica) pentru că la grădiniţă se modelează mintea. Şi pentru că toate încep în copilăria timpurie, ea crede că dacă s-ar investi aici, s-ar rezolva 50% din problemele educaţiei. De ce atâta atenţie acestei zone?
– Copiii vor biologic altceva, a punctat Oana Moraru.
Studiile arată că la cei născuţi după 2000, emisfera dreaptă e mai dezvoltată decât stânga.
La şcoală, în clasele I- IV, copii au doar o oră de ştiinţe, când ei au nevoie de mult mai mult pentru a îşi satisface curiozitatea. De aceea, ei îşi pierd repede atenţia şi spun adesea că se plictisesc. Dar, de fapt, plictisul copiilor este diferit de plictisul adulţilor. Ei, de fapt, au o stare de anxietate, ar vrea să spună „nu ştiu ce e cu mine, aş vrea un stimul extern care să mă împlinească”
– Atenţia este superputerea umană, care se formează şi este ca un muşchi, a concluzionat Oana Moraru.
Oana Moraru, pe un ton pesimist, ne-a dat speranţă, dar speranţa porneşte şi de la noi (părinţi, formatori/educatori, angajatori), iar orice părinte ar fi bine să se întrebe „Oare ştim ce vrem să dezvoltăm la copii?”
Aş reformula, spunând „Oare ştim ce ar fi bine să dezvoltăm la copii pentru abilităţile lor de viaţă?”
Cu siguranţă mai e mult până se va inventa teleportarea, fie şi numai pentru marile aglomeraţii urbane. Tot cu siguranţă pot să vă spun că în România mentalităţile se schimbă. În bine, îmi place să cred şi să sper. De exemplu, de la mine de acasă până la metrou sunt vreo 400 m şi pe drumul ăsta, în dimineața în care îmi îndreptam paşii spre conferinţă, mi-au ieşit în cale patru bărbați (în toată firea, cum se spune) la costum pe trotinetă.
Conferinţa a continuat şi cu alte poveşti, din perspective diferite. Sigur, nu au fost spuse toate poveştile din sistemul de educaţie local şi internaţional, pentru că sunt nenumărate, dar au fost câteva perspective importante şi revin curând. Este Ziua Păcii şi reflectez la faptul că, aşa cum zicea Daniela Palade, educaţia este despre umanitate şi despre ce putem face fiecare din noi. Fiecare poate contribui la creşterea calităţii educaţiei (fie ea formală sau non-formală), iar gândul cu care am plecat este
– Ce pot face eu mai departe?
