Aripile de Virgil Carianopol
Nu-mi pune aripi! -am strigat
spre îngerul ce mă ținea
când îmi vâra aripi cu sila
și-n umeri mi le îndesa.
Nu vreau!
Dar el, cu o răbdare
pe care numai îngerii o au,
nu mă lăsa, deși din ele
spuneam că nu știu cum să dau ….
N-auzi?!? strigam.
Tocmai cu mine?
Nu fi așa ne-ndurător!
Nu le strica, le pui zadarnic.
Eu niciodată n-am să zbor!
Ești suuuurd??? l-am zguduit, lovindu-l.
Dar el tot mai aprins lucra.
Știa că voi avea nevoie.
Știa c-odată voi zbura.
Ea și-a învins demonii și și-a purtat cicatricile ca aripi.
Atticus
